„Tata ne-a făcut infirmi”
Nicolae, devenit invalid din cauza violentei din familie
Indiferenţa adulţilor poate fi fatală pentru un copil abuzat sistematic de părinţi. Este şi cazul a doi tineri din Vulcăneşti - Maricica şi Nicolae, din raionul Vulcăneşti, care au ajuns invalizi din cauza bătăilor suportate în copilărie. Tot satul ştia că tatăl lor e alcoolic şi că le transformase viaţa în calvar, dar atât profesorii, cât şi medicul din localitate nu au încercat să se implice, devenind astfel complici ai tatălui bătăuş.
Maricica s-a născut perfect sănătoasă, dar acum e ţintuită la pat. Tragedia s-a întâmplat după o bătaie crâncenă în care tatăl i-a zdrobit capul şi i-a traumat coloana vertebrală. Nicolae se consideră mai norocos - starea lui de sănătate e mai bună comparativ cu cea a surorii, deşi de curând a suportat o intervenţie extrem de complicată la cap. Două cicatrici mari – una pe abdomen şi alta pe cap, îi amintesc zilnic de coşmarul trăit în copilărie. Avea vreo 11 ani când tatăl său, beat criţă, i-a vârât cuţitul de bucătărie în burtă. Băiatul a ajuns la spital mai mult mort decât viu. Cu toate acestea, poliţistul de sector şi medicii de la spitalul raional s-au lăsat convinşi de „povestea” pe care le-au servit-o părinţii băiatului. Ei au spus că Nicolae s-ar fi rănit accidental, căzând peste cuţit. Deşi este greu de crezut aşa poveste, totuşi părinţilor li s-a dat crezare. Iar tatăl violent nici măcar nu a fost pedepsit. Băiatul a fost operat şi, la scurt timp, a revenit acasă ... sub acelaşi acoperiş cu cel care a încercat să-l ucidă (!).
Tatal i-a varat cutitul in burta
Grav în această istorie este şi faptul că mama, deşi avea o viaţă ca în filmele
de groază, îşi îndreptăţea mereu soţul violent. S-a decis să divorţeze şi să plece cu cei doi copii abia când bărbatul şi-a adus altă femeie în casă. Cei trei au ieşit din ogradă numai cu ce aveau pe dânşii, fără niciun ban, dar cu speranţa că vor începe o viaţă nouă. Nicolae, care s-a trezit peste noapte capul familiei, a abandonat şcoala, deşi făcuse numai patru clase, şi s-a angajat în calitate de cioban.
„Nu vreau să-i văd nici măcar mormântul, deşi l-am iertat pentru tot răul pe care ni l-a pricinuit”, spune trist Nicolae despre tatăl, care a decedat deja, cu toate că nu-şi aminteşte nicio zi fără scandal şi bătăi în casa unde a crescut.
Dintr-un cerc de violenţă în altul
Peste un timp mama s-a recăsătorit, iar în curând au venit pe lume alţi doi copii - Nelea şi Costel. Însă şi în noua familie viaţa se derulează după scenariul din căsnicia precedentă – injurii şi bătăi, asortate cu ameninţări zilnice. Părinţii au îndesit-o cu păhărelul. Pentru Maricica şi Nicolae nu se prea găseşte loc în casă, deşi graţie lor autorităţile locale au ajutat familia să treacă dintro cămăruţă mică întrun apartament cu 3 odăi, la care nici nu puteau visa. Acum nu contează că uşa de la frugider trebuie sprijinită ca să se ţină închisă sau că mobila este hrentuită, copii spun într-un glas că fericirea lor depinde de liniştea din casă şi nu de comodităţi. Acum, Nicolae, deşi are grad de invaliditate, este singurul care aduce bani în casă.
Nadejda Mocanu, directorul Centrului Psihosocial din Vulcăneşti, spune că pentru comportamentul abuziv cei doi soţi riscă să fie privaţi de drepturile părinteşti. Cel mai probabil, Nicolae va deveni tutorele fraţilor săi mai mici.
„L-am omorât pentru că era rău...”
Ana, o femeie de vreo patruzeci de ani, stă la penitenciarul din Rusca împreună cu fiica ei de doi anişori. Femeia pare, cel puţin la prima vedere, o mamă-model. Este greu de crezut că în urmă cu câţiva ani, Ana şi-a omorât în bătăi feciorul mai mare. „Era rău... Şi l-am bătut odată tare, iar el a murit”, povesteşte senină femeia crima odioasă. „Aţi încercat să discutaţi cu el?”, o întreb. „ Ce să vorbesc, dacă el nu mă asculta?”, spune Ana şi îşi şterge o lacrimă cu podul palmei. Fiind un copil hiperactiv, băiatul le cam dădea bătăi de cap părinţilor, care nu găseau altă soluţie decât pumnul şi cureaua. Îl bătuse de mai multe ori, dar de data aceasta copilul nu a scăpat cu zile. Speriată, femeia a anunţat poliţia spunând că şi-a găsit copilul mort. Cercetările au constatat că ucigaşul copilului era chiar cea care l-a adus pe lume.
Autorităţile nu se implică
„Cazurile de abuz împotriva copiilor ar putea fi prevenite dacă structurile abilitate cu protecţia drepturilor copiilor ar raporta operativ despre astfel de situaţii. Aceasta intră în responsabilitatea asistenţilor sociali, poliţistului şi primarului din localitate. La fel de responsabili pentru soarta copiilor sunt profesorii şi lucrătorii medicali. Aceştia însă nu întotdeauna raportează despre cazurile de violenţă sau alte abuzuri asupra copiilor care le sunt cunoscute pentru că de cele mai dese ori nu vor să se implice, spune Daniela Popescu, preşedintele Centrului Naţional de Prevenire a Abuzului asupra copiilor (CN PAC). Dânsa precizează că ”persoanele care nu se conformează obligaţiei de a raporta cazurile de violenţă nu pot fi pedepsite, pentru că nu există un mecanismul de raportare a cazurilor de violenţă şi abuz”.
Un stidiu efectuat de UNICEF în colaborare cu ministerele Educaţiei şi cel al Muncii, Protecţiei Socieale şi Familiei demonstrează că fiecare al doilea din reprezentanţii ai peste 400 de instituţii ale statului, cum ar fi şcoli, grădiniţe, autorităţi locale şi poliţia comunitară a declarat că nu cunoaşte procedura de semnalare a cazurilor de violenţă. Concluzia studiului este că din această cauză aceşti actori nici nu manifestă iniţiativă pentru a semnala şi înregistra la organele abilitate cazurile de violenţă şi alte abuzuri asupra copiilor. La fel de ineficiente în acest sens se dovedesc a fi şi instituţiile din domeniul sănătăţii.
Aceste constatări sunt susţinute şi de specialiştii de la Centrul de Asistenţă Psiho-Socială a Copilului şi Familiei “Amicul” (CN PAC). Ei spun că din numărul total de cazuri care sunt raportate centrului, cele mai puţine parvin din partea profesorilor şi a lucrătorilor medicali. Un alt studiu efectuat recent de CN PAC printre cadrele didactice din capitală demonstrează un grad sporit de toleranţă din partea profesorilor faţă de disciplinarea prin bătaie a copiilor de către părinţi. „Faptul că profesorul acceptă bătaia ca pe o metodă de educaţie explică lipsa de iniţiativă atunci când se confruntă cu situaţii în care un copil este victimă a unui abuz în familie”, mai spune Daniela Popescu.
Inacţiuna egală cu infracţiunea
Deşi Legea cu privire la prevenirea şi combaterea violenţei în familie şi Codul familiei prevăd raportarea obligatorie a cazurilor de violenţă, de cele mai dese ori autorităţile intervin doar atunci când se ajunge la situaţii foarte grave, cum ar fi rănirea gravă sau chiar moartea copilului. Codul Administrativ prevede chiar o pedeapsă pentru specialistul sau instituţia care nu a comunicat în termen de cinci zile despre situaţia unui copil aflat în dificultate. În realitate, experţii antiviolenţă nu cunosc nicun caz în care vreo persoană cu funcţii de răspundere să fi fost penalizată pentru că nu a luat atitudine faţă de un copil bătut sau abuzat de părinţi. În statele europene, specialiştii care ascund sau nu se implică în soluţionarea unor astfel de cazuri riscă o amendă consistentî sau un termen de detenţie până la 5 ani.
Tatiana Catană, expert în legislaţia privind drepturile copilului, susţine că, ”deşi legislaţia Republicii Moldova prevede anumite măsuri de responsabilizare a specialiştilor, acestea nu sunt suficiente pentru a asigura protecţia copilului în caz de violenţă”.
Caz de violenţă trecut cu vederea de poliţistul de sector
Specialiştii de la Centrul „Amicul” susţin că în experienţa lor există o sumedenie de cazuri când specialiştii au ştiu dar nu au raportat cazuri foarte grave de abuz asupra copilului. Pentru că cei care trebuie să apere copiii sunt nepăsători, se ajunge, de multe ori, că părinţii îşi omoră în bătăi copii sau moartea survine în urma maltratărilor. Este şi cazul unei fetiţe, care a murit la numai câteva luni din cauza neglijenţei mamei sale. Femeia, care era alcoolică, o scăpa pe jos, o lovea, când „se enerva”. La numai două luni, copilul a ajuns în stare foarte gravă la spital, medici constatând că avea mai multe urme de lovituri, dar şi penetrare vaginală (!). Poliţistul care a investigat cazul a considerat că episodul semnalat de medici nu este unul foarte grav şi a clasat dosarul. Mama s-a întors acasă, iar peste numai o lună fetiţa a juns din nou la spital, numai că de data aceasta medicii nu au mai putut-o salva.
Abuz sexual trecut cu vederea de medic
Cazul Alinei, o adolescentă de 12 ani este unul şocant. Încă de la vârsta de cinci ani fetiţa a fost molestată, iar timp de un an - abuzată sexual chiar de tatăl său biologic. Cel mai grav este că mama fetei ştia ce i se întâmplă copilei, dar din motive greu de înţeles, nu lua atitudine. Mai mult, acum un an a dus-o chiar la medicul din localitate să vadă dacă nu e ... gravidă. Medicul i-a acordat asistenţă, fără să ia atitudine faţă de faptul că fetiţa, la o vârstă atât de fragedă, era abuzată sexual. Evident, nu a semnalat despre acest fapt. Cazul a ajuns întâmplător în vizorul specialistilor de la „Amicul”, care, cu eforturi considerabile, au reuşit să aducă infractorul în faţa justiţiei. Succesul a fost unul pe jumătate numai, pentru că, din cauza unor vicii de procedură, vinovatul a scăpat basma curată şi s-a întors acasă ... Instanta nici nu a considerat că el ar putea prezenta pericol şi în continuare pentru copilul respectiv. Experţii de la CN PAC au trecut printr-un adevărat război cu autorităţile până au reuşit să ia fetiţa din infernul în care trăia. Toate solicitările către directorul şcolii, primarul localităţii şi la autorităţile raionale nici nu erau luate în seamă. Acum fata se află la un centru de reabilitare. Tatăl este cercetat într-un dosar penal, iar mama riscă să fie privată de drepturile părinteşti.
Violator lăsat la libertate de procuror
Petruţ, un copil de 10 ani din raionul Hânceşti a învăţat de mic că dreptatea e cu ochii legaţi. Din cauza bătăilor, care i le administrau în permanenţă părinţii, copilul a orbit. Plus la toate acestea, băiatul era abuzat sexual, după cum s-a constat ulterior, de către un văr de al său, cu 10 ani mai mare. Cazul a fost deferit justiţiei, însă în procesul examinării dosarului, procurorul apăra interesele minorului, a insistat asupra ... împăcării părţilor. Instanţa până la urmă a recalificat acţiunile acuzatului din viol în întreţinerea relaţiilor sexuale cu un minor. De remarcat că infracţiunea de viol prevede un termen de detenţie de până al 15 ani şi în acest caz împăcarea părţilor nu este posibilă. „Abuzatorul e acum la libertate şi poate să mai abuzeze şi alţi copii”, ne-a spus Rodica Coreţchi, managerul Centrului „Amicul”.
Petruţ se află la un centru de plasament. Medicii se arată pesimişti referitor la posibilitatea de a-i recupera văzul. Cel mai grav este însă faptul că „statul, care ar trebui să-l protejeze, îi face dreptate unui criminal”, sunt de părere reprezentanţii Centrului „Amicul”.
Actualmente nici o structură statală sau neguvernamentală nu cunoaşte cifra exactă a copiilor abuzaţi în familie. Singurul studiu este cel realizat acum doi ani de UNICEF şi două ministere. Datele acestuia arată că fiecare al patrulea copil este bătut de părinţi. În acelaşi timp, fiecare al zecelea părinte a recunoscut că este violent cu copilul sau. Şi atunci, ne întrebăm: ce fel de stat este acela care nu are capacitate a reală de a proteja copiii de abuz şi neglijare.
Investigatia a fost realizata in cadrul Proiectului „Protectia si abilitarea victimelor traficului de fiinte umane si ale violentei in familie”
|
